PORTRET DE EROU: Ecaterina Teodoroiu


Ecaterina Teodoroiu* Sublocotenentul ECATERINA TEODOROIU a cazut eroic la datorie in batalia de la Varnita si Muncelu, unde armata romana a oprit actiunea ofensiva a armatei germano-austro-ungare * Aflata in fruntea plutonului pe care il comanda, ca sublocotenent, ECATERINA TEODOROIU a fost lovita de doua gloante ale inamicului * Ultimele sale cuvinte, dar pline de insufletire si patriotism, au fost: „Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!” *

In cele mai crunte vremuri si in cele mai crancene momente, ale Istoriei Romaniei, apar, cateodata oamenii deosebiti. Unii provin din neamuri renumite ale Tarii, altii apar din neant, din nesecatul izvor de Romanism si noblete al acestui neam nemuritor. Pe vreamea cand femeile erau privite doar cu usoar condoscenta, de catre militarii europeni, in modesta Armata Romaneasca, de la inceputul Primului Razboi Mondial, o fata simpla de pe Jiu, a luptat si a murit, pentru Tara sa si a noastra! Iar in acele vremuri, cand in multe alte tari, femeile nici nu aveau drept de vot, Armata Romana a stiut sa recunoasca un suflet mare, intr-un trup atat de mic.

Ecaterina Teodoroiu s-a nascut la 14 ianuarie 1894 in comuna Vadeni, aflata astazi in componenta municipiului Targu-Jiu, fiind cel de-al treilea copil din cei opt ai familiei Vasile si Elena Toderoiu. A inceput scoala primara in satul natal si a terminat-o la Targu-Jiu. Ecaterina a fost eleva la scoala romano-germana din Targu-Jiu, situata pe strada Popa Sapca, unde director era Stefan Bobancu. Etapa finala a studiilor urmate de Ecaterina a constituit-o perioada de sapte ani in care a frecventat cursurile liceale la Bucuresti, pana in vara anului 1916. In 1909, Ecaterina se afla la Bucuresti unde a urmat initial cursurile unui gimnaziu-pension de langa Cismigiu, dorind sa devina invatatoare. Ulterior si-a continuat studiile la o scoala de infirmiere.

Din iunie pana in august 1916 Ecaterina s-a aflat din nou la Targu-Jiu unde activeaza in cadrul cohortei “Domnul Tudor”, sub conducerea lui Liviu Teiusanu, instructor al cohortei din septembrie 1914.

La frontiera cu Austro-Ungaria se afla, in momentul declansarii ofensivei armatei romane la 15 august 1916, Regimentul 18 Gorj, in cadrul acestuia activand si fratele Ecaterinei, Nicolae, care urma instructia pentru caporali. Contributia sa initiala la eforturile armatei romane a constat in activitatea de infirmiera la spitalul din Targu Jiu, facand parte din cohorta de cercetasi “Domnul Tudor”. La 15 august 1916, ziua in care Romania a intrat in razboi, toti cercetasii au fost chemati sa intre in serviciile auxiliare ale armatei, in randurile lor aflandu-se si Ecaterina. Pierderea in lupta a fratelui ei, Nicolae, a determinat-o pe Ecaterina sa ia hotararea de a lua calea frontului.

trupele romanesti in luptaLa declansarea Primului Razboiu Mondial, Catalina s-a inrolat intr-una dintre primele unitati de cercetasi din Bucuresti, numita “Pastorul Bucur”. In dimineata de 15 august 1916, este chemata la sediul Crucii Rosii, impreuna cu toti cercetasii, ajutand apoi la tratarea ranitilor. Debutul in lupta l-a avut in batalia de la Podul Jiului, din 14 octombrie 1916, in Targu-Jiu. Acolo o companie de militie, impreuna cu civili si cercetasii, au luptat impotriva trupelor inamice aflate in ofensiva. Din randul cercetasiilor s-a evidentiat, pentru prima oara, Ecaterina Teodoroiu, “Eroina de la Jiu”. Felicitata de insasi Familia Regala, pentru curajul sau, tanara eroina avea sa se alature definitiv Armatei Romane, dupa moartea fratelui sau, Nicolae, in luptele de la Porceni. Din acea zi, Ecaterina a luptat sub comanda lt. Gheorghitoiu, fostul comandant de pluton al fratelui sau.

In foarte scurta ei cariera Ecaterina Teodoroiu a fost prizoniera, reusind sa se elibereze singura, ranita de mai multe ori. Evacuata, ca ranita , la Iasi, dupa infrangerile dureroase din toamna-iarna lui 1916, va fi ridicata la gradul de sublocotenent de catre Majestatea Sa Regina Maria, pe patul de spital.

Batalia de inceput la care a participat a prins-o in primele randuri, iar incetul cu incetul a castigat respectul camarazilor pentru daruirea si curajul ei. A parcurs traseul Targu-Jiu, Danesti, Bratuia, Floresti, Rasina, Pesteana, Tunsi, unde a fost luata drept prizoniera si dusa la Carbunesti, dar a reusit sa scape impuscand santinela de paza. Revenind pe campul de batalie este ranita usor la picior, iar mai apoi un obuz ii fractureaza tibia si coapsa stanga. Pentru Ecaterina misiunea nu se incheiase inca, iar inceputul anului 1917 o prinde cu ranile aproape vindecate, cu onoruri oferite de regele Ferdinand: Ordinul „Virtutea cercetaseasca in aur de razboi”, Ordinul „Virtutea Militara de razboi clasa a II-a” si cu dorinta de a reveni in lupta.

In ziua de 21 august 1917 au cazut in luptele de la Muncelu 35 de ofiteri si aproape 2.700 de soldati romani. A doua zi, la 22 august 1917, Batalionul II din carea facea parte plutonul comandat de catre Ecaterina a trecut din rezerva in linia I.

In seara zilei de 22 august, dupa lupte grele, Ecaterina se afla cu plutonul sau in transee, pe Dealul Secului, deasupra paraului Zabrauciorul, in zona Muncelului. In acele clipe, observand ca inamicul pregateste un contraatac, Ecaterina a parasit pozitia din transee dorind sa-i determine pe soldatii romani sa porneasca la atac cu indemnul : „Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!”. Imediat a fost lovita in zona inimii de doua gloante venite dinspre pozitiile ocupate de Regimentul 40 de rezerva german, ultimele sale cuvinte fiind: „Inainte! Razbunati-ma!”.

Trupul eroinei a fost transportat de catre brancardieri la postul de comanda al regimentului, unde a ramas pana a doua zi cand a fost inmormantata cu parada militara intr-o poiana din Zabrauti, pe Valea paraului Glod, comuna Fitionesti, langa capitanul Morjan Dumitru, gorjean si el, mort in fruntea Companiei a 6-a cu o zi inainte.

Ziarul „Romania” din 27 august 1917 a facut cunoscuta tuturor romanilor din Moldova, si celor refugiati aici, jertfa suprema a „Eroinei de la Jiu”. Dupa incheierea razboiului pentru intregirea neamului, la 17 iulie 1921 s-a decis realizarea la Targu-Jiu a unei statui in cinstea Ecaterinei Teodoroiu.

Ecaterina Teodoroiu 1Referindu-se la ideea ridicarii unui monument in cinstea Ecaterinei la Targu-Jiu, generalul Henri Mathias Berthelot spunea: „Gasesc inaltatoare ideea de a comemora printr-un monument inaltele fapte ale Ecaterinei Teodoroiu. Va fi din partea celor vii o dovada de recunostinta si de admiratie; dar va fi de asemenea cel mai frumos exemplu de virtuti ale neamului pentru generatiile ce vor veni”.

Initial a fost inmormantata in satul Poieni, comuna Fitionesti, judetul Vrancea, dar la 9 iunie 1921, cu ocazia sarbatoririi centenarului „Tudor Vladimirescu” au fost aduse la Targu-Jiu ramasitele pamantesti ale Ecaterinei. La festivitatea de la Targu-Jiu a participat si Octavian Goga, poet si om politic, care a insotit cortegiul funerar de la gara pana la primarie, unde a rostit un emotionant discurs.

Un monument dedicat Ecaterinei Teodoroiu a fost ridicat la Targu-Jiu in 1935-1936, sub forma unui sarcofag din piatra sculptat in basorelief de catre Milita Petrascu si amplasat in centrul municipiului Targu-Jiu intre cladirea Primariei si Catedrala ortodoxa cu hramul „Sf. Voievozi Mihail si Gavriil”. In anul 1976 a fost amplasata in municipiul Targu-Jiu o statuie a Ecaterinei realizata de catre Iulia Onita. Monumente in cinstea Ecaterinei au fost ridicate si la Braila si Slatina.

monument Ecaterina TeodoroiuPentru cinstirea eroismului si patriotismului sau exemplar, numele eroinei de la Jiu este purtat cu mandrie de una dintre cele mai prestigioase institutii de invatamant din municipiul Targu-Jiu, Colegiul National „Ecaterina Teodoroiu”. Din anul 1938 casa familiei Toderoiu, construita in 1884, a fost amenajata ca si casa memoriala „Ecaterina Teodoroiu”, din dorinta de a pastra vie in constiinta noilor generatii amintirea eroinei de la Jiu.

Casa in care s-a nascut Eroina de la Jiu exista si azi, in resedinta judetului Gorj, si gazduieste muzeul dedicat tinerei luptatoare care a cazut pentru patrie in timpul Primului Razboi Mondial.

Curajul si hotararea Ecaterinei Teodoroiu sunt exemple de atitudine si daruire fata de tara atat de necesare tuturor romanilor.

* Fapte de vitejie, neuitate *

casa ecaterinei teodoroiuO simpla si plapanda fata, o tarancuta de pe Jiu, o copila care nu dorea altceva dacat sa devina invatatoare. Un simplu om, o simpla romancuta. Acesta nu este o biografie a Catalinei, ci o relatare despre Romania, despre noi toti, despre un popor care desi lovit din toate partile, nu a ingenuncheat, ci a ripostat cu lacrimi si durere, cu baionetele si cu dintii, cu imense sacrificii, dar care in 1918, pe 1 Decembrie, stralucea pe harta Europei. Ecaterina Teodoroiu este, poate, un simbol al Romaniei in acele vremuri tulburi. Ea reprezinta esenta acestui popor simplu si puternic. Un neam nemuritor.

Incepand cu euforia primelor victorii, cand Armata Romana a intrat in Ardeal si continuand cu sangeroasele lupte din Defilul Jiului. Continuand cu Batalia pentru Bucuresti, cu oroare si spaima atacului turco-bulgar din sud, incercarea disperata a Armatei de a lupta pe doua fronturi, doar Sfantul Dumnezeu stie ce era atunci in sufletul strabunicilor nostri, in sufletul Armatei Romane, care se vedea in imposibilitatea da a-si apara Tara.

A urmat retragerea in Moldova, parjolirea pamantului in fata invadatorului, si lupte continue pentru a rezista, macar in Moldova. Comandantii germane de pe frontul romanesc nu asteptau decat primavara lui 1917, pentru ucide o Armata Romana pe care o credeau déjà un mort viu. Daca ar fi stiut ceva istorie ar fi fugit urland de acest “mort viu”, pentru ca in Romania de atunci si morti luptau pentru tara lor.

Dupa a fost probabil cea mai dura si cumplita campanie militara, din istoria moderna a acestei Tari. O campanie care a ridicat Romania din mocirla si agonia infrangerilor din toamna anului 1916 si a adus-o pe piedestalul eroismului poprului sau, in bataliile din vara anului 1917.

interior_casa_ecaterina_teodoroiuAgonie si mandrie, sange, sacrificiu, eroism si mantuire. Toate le-a cunoscut Tara in Campania din 1916-1918. Mareata Tara, maret Popor. Povestea Ecaterinei este intr-un fel povestea Romaniei in acei ani cupliti, dar totusi atat de frumosi. Niciodata pana atunci, maretia Armatei Romane si a neamului Sau, nu fost mai palpabila si mai vizibila. Ne-am batut ca nebunii, ca dacii la Sarmizegetusa, dar spre deosebire de falnicii nostri stramosi am invins.

Un popor care a reusit sa intregeasca, ceaa ce pierdut in urma cu 1800 de ani, nu poate fi altceva decat un neam mare si frumos, intelept si fanatic un neam de morti vii.

 

Posted on 22/08/2013, in Cultura, Documentar, Eveniment, Realitatea zilnica and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: